„Ca procuror, ca magistrat în general, ești constrâns de ceea ce spune legea penală. Să răspund foarte simplu, în Justiție contează ceea ce poți proba, nu ceea ce știi. Acesta este, am putea spune, un principiu foarte important pe care mulți nu-l înțeleg, astfel încât ca procuror, atunci când am semnat rechizitoriile în dosarul Revoluției, așa zis dosar al Revoluției, am fost limitat la ceea ce puteam proba cu certitudine. Pe lângă această certitudine erau și foarte multe teorii în proporție foarte mare plauzibile pe care nu le-am putut folosi în actul oficial din Justiție, însă aceste teorii care au în spate la rândul lor un probatoriu substanțial au fost analizate prin cărțile mele. Întotdeauna, prin ceea ce am scris, l-am invitat pe cititor să analizeze prin propriul filtru ceea ce scriu eu, să nu mă creadă pe cuvânt, să raționeze, să delibereze și apoi să tragă propriile concluzii. Însă cred eu că oricine citește cartea își dă seama că am folosit în carte, într-o proporție covârșitoare, probatoriul din dosarul Revoluției, iar în plus față de acest probatoriu am venit cu logica de partea mea, deducția logică face parte din argumentație întotdeauna și toate teoriile care sunt argumentate zic eu că merită a fi avute în vedere. Repet, cititorii cărților mele să decidă singuri dacă am sau nu dreptate. Eu sunt convins că am dreptate pentru că, chiar m-a pasionat subiectul și am lucrat în dosarul Revoluției și apoi ca scriitor al acestor cărți cu foarte multă pasiune și onestitate.”, general (r) Cătălin Ranco Pițu
